str. Petre Ispirescu nr.14, Bloc Pb42, ap. 2, Oradea
+40 751 864 598
bontaradu@gmail.com    |    admin@psy-cabinet.ro

Tulburări alimentare

essay writersTulburările alimentaţie cu conotaţii psihologice sunt anorexia şi bulimia.

Bulimia este tulburarea psihică caracterizată prin situaţii repetate de mâncat excesiv, urmate de comportamente prin care se încearcă compensarea cantitatăţii mari de alimente ingerate, precum  abuzul de laxative, vărsaturi autoprovocate, exerciţii fizice exagerate etc.

Persoanele suferinde de bulimie se simt jenate de apetitul lor, caută să-şi ascundă simptomele, respectiv episoadele de mâncat excesiv, o fac eventual în secret când nu sunt văzuţi de nimeni. Episodul de mâncat excesiv are de obicei declanşatori emoţionali:  stări afective negative, stress etc. Ingerarea excesivă de alimente reduce pentru scurt timp stressul sau starea emoţională neplacută şi bulimicul se linişteşte, dar ea este urmată adesea de regrete pentru episodul petrecut şi de dispoziţii depresive.

Mi se întâmplă uneori când vin acasă şi mă simt stressată, să mă aşez la masă şi să mănânc cu o furie” de parcă ar veni sfârşitul lumii. Chiar dacă ştiu că după aceea îmi va părea rău că am mâncat aşa de mult, nu mă pot controla şi pe moment mă simt liniştită.”

Mâncatul exagerat sau compulsiv, cum mai este el denumit, continuă până când individul simte că nu mai poate. Urmează regretele și, conştiend fiind că a exagerat, bulimicul recurge la vărsături autoprovocate, laxative etc.,  frica că va lua mult în greutate fiind următoarea fază a procesului bulimic.

            Din cele prezentate până acum deducem că simptomele bulimiei ar fi:

  • Mâncatul într-o anumită perioadă de timp (de exemplu, două ore), a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai mulţi oameni în aceeeaşi perioadă şi în condiţii asemănătoare.
  • Sentimentul că persoana nu se poate opri din mâncat sau nu poate controla ce şi cât mănâncă.
  • Activități , parțial nesănătoase, realizate pentru a preveni luarea în greutate, cum ar fi provocarea de vărsături, abuzul de laxative, sau alte medicamente care facilitează eliminarea rapidă a mâncării, postul sau exercițiile fizice exagerate.

 

            La rândul ei anorexia este tulburarea psihică în care persoana în cauză refuza să-și mențină greutatea corporală la un nivel normal şi este extrem de speriată de posibilitatea de a se îngrășa.

Pierderea în greutate se realizează în primul rând prin reducerea cantității de alimente ingerate.  Anorexicii încep prin excluderea din dieta lor a ceea ce ei percep a fi alimente cu multe calorii, dar cu timpul ajung să țină o dietă extrem de severă.

Metodele suplimentare de pierdere în greutate includ, ca şi în cazul bulimiei, vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, și exercitiile fizice excesive etc.

Anorexicul prezintă o deteriorare importantă în perceperea formei sau greutății corpului său. El poate utiliza o mare varietate de tehnici pentru a-și evalua dimensiunea sau greutatea corpului, incluzând cântărirea excesivă, măsurarea obsesivă a părților corpului și utilizarea persistentă a oglinzii pentru a controla zonele percepute “grase”. Stima de sine a indivizilor cu anorexie este deci, extrem de dependentă de forma și greutatea corpului lor.

Anorexia debutează în general la jumătatea sau sfârșitul adolescentei . Un rol important în apariția ei îl constituie modelul de succes promovat în mass-media, de regulă al fetelor cu o silueta extrem de subtire. Anorexia este întâlnită mai des la  sportive, balerine, prezentatoare de modă.

Principalele  simptome care ne duc cu gândul la un diagnostic de anorexie sunt:

  • Dorința intensă de a avea o greutatea corporală sub nivelul minim normal pentru vârsta și înălțimea individului.
  • Frica exagerată de a nu lua în greutate sau de a deveni gras(ă), chiar dacă are cu mult sub greutatea normala.
  • Percepția greșită asupra greutății și formei corpului sau, respectiv anorexicul se vede pe sine ca fiind foarte gras, desi este extrem de slab.

 

Atât bulimia cât și anorexia pot fi tratate prin psihoterapie, corectând percepția greșită a propriului corp.